Tradiții ce alimentează iluzii copilărești

În Barcelona azi a fost o nebunie. Una atât de mare că nici măcar nu am putut să fac o poză să o pun pe blog.

Pe 5 ianuarie este ziua plimbării Regilor, La Cabalgata. Spaniolii păstrează tradiția celor trei regi care au venit să îi aducă cadouri lui Iisus la naștere. Cu alte cuvinte, copii din Spania nu îl așteaptă pe Moș Crăciun, ci pe Los Tres Reyes Magos: Balthazar, Gaspar și Melchor.



Tradiția spune că regii vin pe data de 5 să adune scrisorile copiilor care vin să îi întâmpine. A doua zi de dimineață, copii care au fost cuminți primesc cadouri, iar cei care nu au fost primesc carbon, un tip de produs din zahăr ce are ca și semnificație necesitatea copilului de a-și schimba comportamentul.



Plimbarea la care am asistat eu astăzi reprezintă drumul pe care cei 3 regi l-au facut pentru a-l întâlni pe pruncul Iisus urmărind steaua care îi ghida. În realitate, eu am perceput-o ca fiind o petrecere stradală mai frumoasă decât începutul noului an și decât orice tip de manifestare pe care am văzut-o până acum în Barcelona. Cele trei trăsuri care au venit animate de clovni, acrobați, steluțe, praf sclipitor și baloane au trezit spiritul infantil din mine.

Toată lumea a ieșit în stradă ca să vadă parada regilor, iar copii erau în delir. Am văzut atâtea fețe demne de a fi capturate într-o poză și atâta iluzie în ochii copiilor încât mi-ar fi plăcut și mie să mă duc să-mi dau scrisoarea cu dorințe.

Tot spectacolul aceasta a fost sponsorizat de primărie, dar nimeni nu părea să regrete banii. Sincer, mi-ar plăcea să văd o astfel de petrecere organizată în România, unde lumea să iasă în stradă veselă și entuziasmată.

Partea cea mai amuzantă a fost faptul că regele care e negru era jucat de un om alb vopsit negru, deși în Barcelona există destule persoane de culoare neagră care ar fi putut să joace rolul acelui rege. Surprinzătoare mi s-a părut și dorința copiilor de a crede în magia regilor. În Barcelona, trăsurile regilor vin din port, dar în Lleida (altă regiune din Catalunya), trăsurile coboară din munți. Nimeni nu se întreabă cum regii pot să fie în mai multe locuri în același timp.

Gândindu-mă la această sărbătoare, la iluzia din ochii copiilor, la entuziasmul adulților și la fenomenul stradal la care am participat, nu am putut să nu mă întreb de ce ne este atât de ușor să credem în magii copilărești? De ce creștem cu întrebarea ”de ce?” pe buze, dar o uităm complet când trebuie să alimentăm o speranță proprie?

sursa poza 1 2